luni, 17 octombrie 2016

pieirea unei lacrimi

Sub pleoapa ascunsa de genele lui negre si lungi,
S-a nascut prima lacrima. Si-a croit drum meandrat,
A gasit calea, a traversat obrazul drept si a ajuns la destinatie:
Si-a sarutat buza de sus cu un prim dor naucit, ars, teribil.

De atunci vrea sa paraseasca trupul stingher, adormit, uitat...
Vrea sa sarute si alte buze, sa cuprinda alti ochi, alte gene.
De data asta si-a continuat drumul, brazdandu-i gatul, pieptul,

... si s-a pierdut. 

duminică, 25 octombrie 2015

Ore, clipe si cifre grele

Erau multe petale rosii, trandafirii...si multe lacrimi de bucurie, de teama... Auzeam in surdina glasul cantaretei, iar muzica era completarea perfecta a tot ceea ce vedeam eu in tabloul nostru de inceput.
Cearsafurile au inceput sa se miste melodios, sa ne imbrace trupurile pline doar de sentimente puerile. Am alunecat incet spre taramuri nemaibanuite de mine, descopeream totul pentru prima data.
Emotiile isi spuneau cuvantul, insa buzele noastre erau pecetluite parca pentru totdeauna.
Noaptea intreaga mi s-a parut eterna, timpul oprit pentru noi doi, iar oamenii din jur disparusera.

Ani grei au trecut de atunci si aceleasi 23 de dorinte amare, perfide, pline de extaz si agonie imi fascineaza mintea;
23 de ambitii implinite isi fac loc printre zilele noastre.
Cearsafurile nu ne mai recunosc trupurile deja inlocuite cu alte suflete morbide,  pline de aceleasi doruri aprinse.

Anii au trecut, timpurile au pierit, insa marea...ghici, ce?! Marea este mereu aproape si ea va ramane aceeasi pentru noi, pentru eternitate, caci doar ea ne stie escapadele dulci ale iubirii demult apuse de ani, de viata, de destin si de chin.

Marea stie de cifrele noastre albastre scrise pe faleze, sterse acum de amintiri.

Tu te mai gandesti la ea cateodata? O mai privesti ca inainte, ca pe o fetita inocenta, zbuciumata de oamenii rai de pe maluri?
Iti mai aduci aminte de ea, asa cum era pe vremea noastra, a ta in viata ei?

vineri, 23 octombrie 2015

hello from the other side

Aici pare a fi bine. Simt caldura in suflet si viata imi surade din nou, de cativa ani. Adorm linistita si diminetile imi sunt pline de sperante, visuri marete. Pasii mei spre moartea-mi batrana sunt destul de mici, apasati, hotarati, aceeasi "eu".
Par a fi femeia ce demult visam sa fiu, cu sufletul impacat, insa cicatricile le port cu mine mereu. Ele m-au facut "mare", m-au facut persoana de azi; nu le uit niciodata acasa si putini sunt cei ce vad dincolo de acele "semne urate". M-am obisnuit cu ele, fac parte din mine si am ajuns sa le iubesc.
Iubesc si binele si raul, ca intotdeauna. Oamenii nu imi mai amintesc de "cicatricile" mele, insa doar unii privesc si simt caldura lor. Cate lacrimi le-au brazdat numai sufletul meu stie...

joi, 21 mai 2015

dor.

Mi-e dor de tine și doare prea tare acest dor infernal.
Mi-e dor de noi, noi doi atunci când eram singuri, goi...
Aștept clipa morții ca să ating Cerurile cu buzele,
Raiurile mele să se deschidă căci, aici,
Acum, e un iad învolburat
De răutate, critici și ură, pierzanie și nerespect...
Aștept clipa uitării desăvârșite în care nimic nu mai doare,
totul e viu, cu adevărat.
Aștept. Te aștept pe tine,
Cine mai ești?

Ador să am un dor nebun de moarte.

Negrul mă înconjoară oriunde aș merge,
Acum aud doar sunetul mării,
doar Zorile îmi păzesc spatele,
și-n față am uitarea demult dorită.

Cine mai sunt?

vineri, 13 martie 2015

Ne-a cam trecut timpul caci ni s-au uscat amintirile.
Cat timp oare a trecut de cand nu am mai visat marea?
Mi-e dor de vama atat de tare incat simt ca imi iese din suflet jalea
Si incepe a alerga pierduta printre bucati de cioburi albastre, inghetate.
Unde mi-este vechea existenta?
Unde sunt eu?

Nu ma mai cunosc nici eu, nici tu, nimeni nu ma stie,
Insa toti ma privesc adanc... de parca mi-ar atinge ranile fetei.
Tu pe unde mai esti? Ti-e tot sufletul hoinar, inima grabita si mintea imatura?
Eu m-am pierdut printre grijile vietii si simt, din nou, ca mi-au zburat anii.

E tarziu pentru orice va urma, insa nu uita nicio clipa piesa noastra de demult!

vineri, 13 februarie 2015

cunoaște-i mâinile.

Povestea inimii tale o știi doar tu și ochii tăi.
Cine știe cu adevărat să-ți privească în suflet,
să te țină de mână și, deodată, să te cunoască?

Nimeni nu poate, nimeni nu vrea, dar nici tu
nu le permiți să-ți atingă palmele...

Trezește-te și îndrăgostește-te iar și iar... in fiecare zi altfel,
iar resturile îngropă-le în noi sentimente ce vor deveni,
cu timpul, vechi amintiri.

Fă cumva să adormi cu capul pe umărul lui plin de
cicatrici, de durere, de chinuri...
Răzbună-te printre cearșafuri pentru ce-a fost și
ce va urma!
răzbunarea-i dulce!

Strigă-i numele până când vei răguși,
Caută-l până când tălpile-ți vor sângera,
Iubește-i îngerii și demonii!

Realizează că-l iubești și că sentimentele de ieri
te-au făcut să-l adori, să-l accepți, să-i cunoști mâinile.

Dar el le cunoaște pe ale tale?

marți, 30 decembrie 2014

mereu un altfel de ”bună dimineața”

Mirosul de cafea îmi tresaltă simțurile și ma face să ma ridic pentru o nouă zi. Afară-i dorul meu cel mare, iar în cana de cafea ard dorințele mele. Dar tu, tu unde ești?
Apari din neant cu părul nearanjat și ochii mici, adormiți... ”bună dimineața” ta sună altfel în fiecare zi, mereu mai frumos, mai duios.
Mirosul de cafea, mirosul iubirii noastre născute într-o cană de cafea.

vineri, 12 decembrie 2014

No, woman, no cry!

Nu plânge, draga mea, căci acesta nu este mirosul sfârșitului. Trebuie să fie doar o lacrimă de dor, una de regret și încă una de durere... Varsă-ți chinul pe perna preferată pe care o ții mereu strâns la piept, lasă-ți sufletul să urle, lasă noaptea să te adune. Ori te ridici și mergi înainte ori... mori! Ar fi pentru a doua oară, prima dată te-ai ridicat, dar acum... mai poți?!
Nu plânge, femeie dragă, nu e ăsta sfârșitul tău! Ridică-te căci ești mai puternică decât crezi tu, ești mult mai curajoasă, mai deșteaptă, mai frumoasă. Nu lăsa lacrimile să-ți brăzdeze obrajii decât pentru o singură noapte. Dimineața să-ți șteargă durerile și să-ți lumineze ochii roșii!
Nu plânge decât în noaptea aceasta! Atât să-ți sufere tinerețile, căci viața merge înainte, orice s-ar întâmpla, indiferent de ce va urma!


miercuri, 26 noiembrie 2014

Aproape acolo.

M-am pierdut printre cuvintele tale negre de furie,
Acum adorm cu o bucată de suflet plangând...
Cealalată suspină... Suntem aproape acolo,
Însă ne lipsește curajul să fim ”noi” din nou.

Spune-o tare: ”Încotro ne îndreptăm așa?”
Și caută singur răspunsurile...oare te vei speria
sau te vei bucura? 
Aud doar sunetele muzicii mele și nu mi-e teamă
de răspunsurile mele. 
Nimic nu mai ascultă de inimile noastre, dimpotrivă,
totul pare împotriva lor.

Eu sunt încă la fel, sunt încă aici și aștept ca răspunsurile tale
să fie pe măsura alor mele. Tu ce gânduri mai ai?

luni, 27 octombrie 2014

Pieire

M-am trezit cu gândul la eroul meu.
Deși a pierit odată cu trecerea timpului, câteodată îmi apare în visele matinale, de parcă ar vrea să-mi alerge toată ziua prin minte. Anii au trecut precum secundele ceasului deșteptător: extrem de repede.
Parcă ieri alergam desculți spre mare, fără nicio grijă, fără nicio teamă.
Dansam printre picăturile de ploaie, fulgii de zăpadă sau printre frunzele îngălbenite. Așa ne-au trecut anii, așa ne-a fost vremea: o clipă bună, una rea...
”Dansul eroului” era favoritul nostru.
Astăzi nici versurile nu le mai cunosc, nici eroul nu mai îmi este erou... este doar un străin.
Azi comemorez cu întârziere clipa adevărului care te-a dus la pieire.